Social

Politica

Oficial

Divers

Sudoku

Contact

ARĂTĂ-MI WC, CA SĂ-ŢI SPUN CUM TE ATÂRNI FAŢĂ DE CLIENT

Dacă nu aţi ştiut, v-o spunem noi - instituţiile de alimentaţie publică din Soroca au, sută la sută, WC-uri. E firească, pare-se, la prima vedere, această informaţie, mai ales că este una dintre condiţiile de primire a autorizaţiilor sanitaro-igienice de funcţionare. Dar în ce stare sunt ele, acest lucru am hotărât să-l verificăm, făcând o plimbare pe la unele instituţii de acest gen din urbea noastră. Nu vom da verdicte şi nici nu vom pune note, vom încerca doar să vedem cât de mult ţin la clienţi, adică la noi, proprietarii localurilor.

La restaurantul “Cetatea Veche” situaţia s-a dovedit a fi destul de bună, există WC-uri separate, câte două pentru femei şi bărbaţi. Apa nu lipseşte, de asemenea nu lipsesc nici uscătorul, săpunul, şerveţelele şi hârtia igienică. Este curat şi bine. Condiţiile sunt bune şi la barul foarte îndrăgit de soroceni, cu numele sugestiv “Breeze”. Stăpâna localului m-a condus cu bunăvoinţă la... closet. „Avem în permanenţă apă, menţinem ordinea şi pot afirma cu toată certitudinea că la noi mereu este curat, ” îmi spune ea. Uscătorul, hârtia şi săpunul, cu adevărat, sunt la locul lor. Următorul popas îl facem la cafeneaua „Tinereţe”. Şi aici sunt două cabine, dar de obicei este deschisă doar una. Uşa uneia nu are zăvor interior, dar proprietarul susţine că cheia este mereu acolo şi cine vrea încuie uşa. Îl credem pe cuvânt. La cantina din incinta fabricii „Dana” grupul sanitar era închis. Conducătorul întreprinderii ne spune şi cauza - „oamenii sunt inculţi, ei nu înţeleg pentru ce există WC-ul şi nu se comportă civilizat. Altă problemă este şi irosirea apei or, noi plătim pentru fiecare metru cub, dar unii o lasă să curgă fără nici o economie. În plus, mulţi se folosesc de WC-ul nostru ca de unul public, nedorind să plătească la cel din centrul oraşului. Cheia este mereu disponibilă - când clientul cere, noi deschidem fără probleme uşa. La unele nunţi situaţia este groaznică, adesea nuntaşii transformă în closet şi străzile adiacente, chiar dacă la noi el funcţionează mereu în timpul ceremoniilor.” Şi aici zăvorul era defect - l-au stricat clienţii la ultima nuntă. „O să înlocuim zăvorul defect cât mai curând, dar nu ştiu cât va ţine, ” ne asigură proprietarul. (Are dreptate proprietarul cantinei amplasate fabricii „Dana” – nivelul de cultură al unor „petrecăreţi” lasă mult de dorit. Şi dacă după unele nunţi teritoriul din preajma localului arată ca după potop vina nu o poartă prestatorul de serviciu, dar acei care nu au cei şapte ani de acasă – red.)… Trec strada şi intru în barul „Spicera”. „La noi există doar pisoar”, ne zice chelneriţa, care este mereu deschis pentru clienţi. Hârtia igienică, dar şi săpunul nu se zăresc. Un aviz scris în rusă îi informează pe utilizatori „По большому запрещено, штраф 100 леев”. No comment! …Alt local, cafeneaua „Prestij”, din cartierul Soroca Nouă. Un WC tipic sovietic, în care este lipsă săpunul şi hârtia igienică. Cel puţin bine că este apă.

 În oraş mai sunt zeci de astfel de instituţii, unde situaţia e mai bună sau mai rea, în dependenţă de cât de gospodar este stăpânul şi de ataşamentul lui faţă de clienţi. Din lipsa spaţiului în ziar ne-am limitat doar la câteva, însă la această temă am discutat şi cu Ion Coşman, şeful secţiei igienă a Centrului de Medicină Preventivă din Soroca. Dumnealui ne-a confirmat că practic toate întreprinderile de alimentaţie publică medii şi mari, din Soroca, au WC-eu. „Cu regret, însă, faptul că au astfel de încăperi, nu înseamnă că ele lucrează. Noi încercăm să verificăm şi avertizăm proprietarii despre anumite încălcări, cum ar fi încuierea WC-urilor sau lipsa apei. Am impus agenţii economici să aducă butelii cu apă, în caz că nu sunt aprovizionate centralizat. Cu părere de rău, nici mica piaţă de la Soroca Nouă nu are WC-eu, dar nici apă, ca populaţia să spele legumele. Exemple pozitive sunt piaţa nouă de la Soroca Nouă, dar şi cea din centru, unde se respectă cerinţele sanitaro-igienice”, conchide Ion Coşman.

Apropo
Cerinţele sanitaro-igienice sunt reglementate de către Hotărârea de Guvern „Cu privire la prestarea serviciilor de alimentaţie publică” nr. 1209 din 08.11.2007 (Monitorul Oficial nr.180-183/1281 din 23.11.2007). Aici menţionăm doar două puncte importante care trebuiesc respectate de către conducătorii instituţiilor de alimentaţie publică:

„(...)173. Spălarea şi dezinfectarea mâinilor se va efectua imediat după manipularea materialului care poate să transmită boli ori să contamineze produsele culinare sau instalaţiile. În spaţiile de manipulare a produselor alimentare, la ieşirea din WC vor fi afişate avertismente privind necesitatea spălării mâinilor. Conducătorul unităţii este obligat să asigure supravegherea adecvată a îndeplinirii cerinţelor menţionate.

(...)181. Grupurile sanitare (WC) pentru personal şi cele pentru consumatori, în orice fel de unitate, vor fi în permanenţă întreţinute în perfectă stare de funcţionare şi vor fi dotate cu săpun, hârtie igienică şi dezinfectante.”

P.S. Dacă cineva dintre cititori a observat încălcări ale legislaţiei de resort, se poate adresa la Centrul de Medicină Preventivă, responsabilii de aici susţin că vor reacţiona la orice plângere din partea Dvs.
 

CHEIUL SE PREGĂTEŞTE DE ZIUA ORAŞULUI

Cred că mai mulţi dintre dumneavoastră, stimaţi cititori, aţi observat miercurea trecută tineri îmbrăcaţi în tricouri albe şi câţiva măturători făcând curăţenie pe chei. I-am văzut şi eu. Primii cu care am făcut cunoştinţă erau de la Drochia, ceva mai departe muncea un grup de tineri de la Sângerei, apoi de-ai noştri, de la Soroca, şi un grup mai numeros de la Chişinău. Când m-am apropiat de grupul de la Chişinău, interesându-mă cum şi cu ce scop au ajuns aici, băieţii mi-au arătat spre o frumoasă domnişoară în chipiu albastru. Am făcut cunoştinţă. Îi zice Neghina Azizov, membru al grupului de constituire a aripei tinere Chişinău din cadrul PLDM. Iată ce ne-a relatat dânsa: „ Am venit de la Chişinău ca să participăm la o acţiune de salubrizare a falezei râului Nistru. Ştiind că inundaţiile au lăsat în urmă şi multă murdărie, vrem să dăm o mână de ajutor la strângerea şi evacuarea gunoiului. Cu noi sunt tineri din Drochia, Sângerei şi Soroca - toţi membri şi simpatizanţi ai PLDM.” Soroceanca Tatiana Balaniuc, preşedintele aripei tinere a PLDM Soroca, completează: „Facem această acţiune ca un pas spre trezirea conştiinţei civice în jurul nostru. Este o acţiune voluntară, fără remunerare. Sperăm să-i molipsim şi pe alţii şi poate după aceasta nu se va mai arunca gunoi pe chei, se va păstra curăţenia.” Transpirată şi îmbujorată, o găsesc muncind de zor şi pe doamna Valentina Jambă, coordonatorul proiectului „Oraşul Soroca - un oraş european”: „Ceea ce se face azi aici este una din activităţile Proiectului „Oraşul Soroca – un oraş european”, care prevedea să fie curăţit cheiul. S-au adunat la 40 de voluntari, graţie domnului Cimbriciuc, membru al echipei de implementare. Şi noi ne bucurăm de prezenţa acestor tineri şi, bineînţeles, de munca pe care o înfăptuiesc. De curând urmează să fie instalate lămpile, apoi vom vopsi băncile, vor fi aduse urnele. Astfel ca până la 28 august cheiul să devină curat şi frumos amenajat.” Cu mătura în mână munceşte, de rând cu tinerii, şi doamna Maria Mitrofan. Dânsa vine să facă precizarea că amenajarea cheiului râului Nistru se realizează graţie implementării a trei proiecte. Este vorba de ILUMINAREA CHEIULUI, implementat de către Fundaţia Comunitară Soroca şi SRL „Optimus plus” din Chişinău. Apoi proiectul Consiliului local de Tineri, coordonator Veaceslav Burlacu, care va amenaja o plajă în toată regula. Şi proiectul „ Oraşul Soroca - un oraş european”, implementat cu ajutorul celeia care l-a câştigat - preşedintele OT a Mişcării Ecologiste, Valentina Jambă. Mai fac cunoştinţă cu două femei - Valentina Nagorneac şi Iolanta Cuzminschi, care au venit la îndemnul domnului Valeriu Mârza, directorul SRL „BEVERA NORD”. Iar între timp soţii Zina şi Igor Zabrian, a căror întreprindere e situată în preajma Nistrului, au mai adus tinerilor un lot de butelii cu apă minerală şi apă dulce. Şi tot ei i-au tratat pe cei ce muncesc şi cu copturi. Claudia Belous de la restaurantul „La cetatea Veche” i-a servit cu plăcinte. Iar Alexandru Cimbriciuc împreună cu primarul oraşului, Victor Său, au venit să vadă cum sporeşte lucrul. Şi lucrul într-adevăr sporea. Or, ceea ce s-a făcut în acea zi deja se vede. Treceţi şi vă convingeţi! Mulţumiri tuturor pentru ajutor dezinteresat şi haideţi împreună să păstrăm curat cheiul bătrânului nostru Nistru, neuitând de vorba ceea: „Nu-i curat acolo unde se stă mereu cu mătura în mână, dar acolo unde se păstrează curăţenia”.

Nina Neculce

ÎNTRE APĂ ŞI FOC

Cuprinşi de groază, am urmărit cu toţii imaginile de la televizor despre furia puhoaielor de ape. Am trăit cu toţii emoţiile inundaţiilor. Am privit îngrijoraţi la Nistrul nostru, ieşit din maluri. Ne-am înspăimântat când am aflat despre trăsnetele şi fulgerele care au lovit în oameni şi în biserica de la Rădi-Cereşnovăţ. Şi văzând cât de neputincioşi suntem şi ce poate face mânia lui Dumnezeu, am cerut îndurare.

Dar de la cine să ceri îndurare, când ard miriştile de jur împrejur şi ne acoperă fumul? Cu voia cui se dezlănţuie acest pojar, când de facto este interzisă aprinderea miriştilor? Şi cine să recupereze daunele provocate de arderea lor?...

Aproape de ceea ce ar însemna sosirea Apocalipsei am fost împreună cu toţi megieşii din zona în care locuiesc (o margine a satului Racovăţ) în ziua de Sfântul Ilie. Eram convinsă că miriştea din imediata apropiere a satului nu va fi pârjolită. Vorbisem doar până la recoltarea lanului cu mai-marii raionului, care au dat asigurări în acest sens. Dar iată că în amiaza zilei de 2 august, fumul şi focul ne-au scos din casă. Miriştea cu mulţime de grămezi de paie prinse să ardă dinspre fosta fermă de vite, iar flăcările înaintau cu viteză spre sat, scoţând un fum gros şi înecăcios. Şi până când cineva se necăjea să anunţe pompierii, altcineva îl căuta pe lider, focul, adus de vânt, a şi ajuns lângă sat. Ce straşnic, Doamne Sfinte, mai vuia miriştea cu grâul rămas pe ea, trosnind a prăpăd! Ce înfiorător părea cerul ca şi încins, căci flăcările se înălţau sus de tot, acoperindu-l! Iar peste curţile şi casele oamenilor ningea cu fulgi negri de paie arse. Cu alte cuvinte, viforul morţii plutea chiar în preajmă. Disperaţi, maturii alergau cu căldările cu apă, cu furcile, înjurând de mama focului şi pe primar, şi pe lider, că adică dacă s-a şi hotărât să se dea foc la mirişte, de ce nu s-a tras o brazdă la câteva sute de metri pentru a nu-i permite focului să se abată peste sat, de ce nu s-au adus nişte cisterne cu apă?! Copii înspăimântaţi, înecându-se de fum, ţipau cerând ajutor, păsările şi animalele de prin ogrăzi se îngrozeau şi ele agitate în limba lor. (Se repeta, de fapt, acelaşi tablou sinistru pe care oamenii din această margine de sat l-au trăit acum patru ani, dar cu regret, concluziile nu au fost trase.) Şi aşa, cu infernul în faţă, blestemând pe cel de a aprins miriştea, ceream şi noi îndurare de la Dumnezeu. Altcineva cine putea să ne ajute, dacă timp de două ore cât a ars miriştea lângă casele oamenilor nu s-a arătat nici unul din cei care stau la cârma satului?!!! Şi Dumnezeu cu mila Lui, într-un târziu, a contenit puţin vântul. Fumul se mai rărise, iar focul, odată aprins, continua să alerge furios de la o grămadă de paie la alta pe mirişte deja un pic mai departe de casele oamenilor. Acum să ne imaginăm numai ce-ar fi putut să fie, dacă vântul bătea mai tare! O, Doamne, mi-e frică să-mi imaginez...

Am încercat să aflu totuşi din porunca cui s-a aprins miriştea. Pentru că oamenii făceau presupuneri de tot felul, învinuindu-l pe lider. Liderul susţine că tocmai era plecat la Orhei în acea sâmbătă şi nu ştie cine o fi făptaşul. Un căruţaş mi-a spus că a văzut doi copii cum se jucau cu chibriturile. Ai cui sânt copiii - dânsul nu ştie, da-i sigur că anume ei au pornit focul. S-ar putea. Dar de-i acesta adevărul, ori ba - ştie numai Cel de Sus. Iar miriştile din împrejurimi au continuat şi mai continuă să ardă, împrăştiind fum şi roiuri de scântei în jur şi pârjolind fără milă stratul de humus şi aşa subţiat. Şi atunci vă întreb, domnilor, cum vom mai strânge în anii următori peste 85 „toane” (vorba unui înalt demnitar de la noi rostită la sărbătoarea „Ultimului Snop”), dacă prelungim aşa ofensiva distrugerii?!

Nina Neculce