|
PÂNĂ LA ZIUA ORAŞULUI CHEIUL NISTRULUI VA FI ILUMINAT!
Scepticii şi pesimiştii pot „să se odihnească” – Fundaţia
Comunitară Soroca şi-a demonstrat viabilitatea şi este pusă pe
fapte mari. Ceea ce n-au putut să facă autorităţile zeci de ani,
Fundaţia a făcut în câteva luni. Ce-i drept, realizarea
lucrurilor frumoase se face şi cu aportul primăriei,
dar…importantă a fost iniţiativa şi îndrăzneala celor, care au
crezut şi cred în continuare că societatea civilă are un cuvânt
greu de spus în soluţionarea problemelor urbei. Cel puţin, peste
o lună cheiul Nistrului va îmbrăca, la propriu şi la figurat,
straie de sărbătoare…Despre aceasta şi despre altele am dialogat
cu doamna Maria MITROFAN, director executiv al Fundaţiei
Comunitare Soroca.
-
Stimată doamnă Mitrofan, efortul Dumneavoastră a fost, până la
urmă, încununat cu succes. Din partea tuturor cititorilor aşi
vrea să vă mulţumesc Dvs, dar şi voluntarilor din umbră pentru
ceea ce aţi făcut pentru oraş şi locuitorii lui. Va trebui să
treacă ceva timp până când societatea va sesiza importanţa
lucrului pe care l-aţi înfăptuit…
-
Vă mulţumesc pentru cuvintele frumoase şi vreau să le reamintesc
cititorilor că, în luna mai FCS a finalizat cu succes campania
de colectare de fonduri acumulând în cont suma de 119 099 lei.
şi a devenind, astfel, cea de-a treia Fundaţie din republică,
care a beneficiat de regrantare din partea PNUD şi Fundaţiei
Soros-Moldova. La 27 iunie 2008 Fundaţia a organizat Concursul
de selectare a organizaţiei care v-a implementa Proiectului de
iluminare a Cheiului râului Nistru (strada Petru Rareş). Caietul
de sarcini l-au obţinut trei companii, dar la concurs au
participat două firme - SRL”Optimus Plus” (Chişinău) şi SRL”
Electromontaj-Nord” (Bălţi). Comisia de Evaluare în componenţa:
Vladimir Ceban, Preşedintele Consiliului de Administrare FC
Soroca, Focşa Elena, viceprimar de Soroca, Moldovan
Mircea,membru al CA FC Soroca, Cojocaru Elizaveta, membru CA FC
Soroca, Mitrofan Maria, director Executiv al FC Soroca,
Molceanovschii Ion, tehnician, Inspecţia în Energetică
Teritorială Soroca a evaluat ofertele propuse. Decizia de
oferire a contractului a fost primită în favoarea companiei „Optimus
Plus”, Chişinău, care a prezentat pachetul de documente conform
cerinţelor, are experienţă în domeniu şi calificarea necesară.
Ce
volum de lucru va înfăptui acest agent economic şi cât vor costa
aceste lucrări?
Am
încheiat cu această firmă un Contract de realizare a lucrărilor
de iluminare în sumă de 116.917 lei. Se vor efectua lucrări de
instalare a 76 corpuri de iluminat, 76 lămpi, 38 cronştainere pe
porţiunea de la marginea oraşului şi până în regiunea Fabricii
de articole tricotate.
Există vre-un termen anume, când Cheiul va fi luminat?
Bineînţeles, până la Ziua oraşului Soroca v-a avea un chei
iluminat.
Ce urmează mai departe?
-
Devenind cea de-a treia Fundaţie care a beneficiat de regrantare
din partea PNUD şi Fundaţiei Soros-Moldova am lansat deja prima
etapă a Programului de Granturi Mici 2008 (PGM). În cadrul
Programului se anunţă un concurs de granturi în valoare de până
la 2000$ SUA. Atenţia principală a fost concentrată asupra
grupurilor-ţintă pentru aplicarea proiectelor., având un interes
special pentru iniţiativele orientate spre două domenii:
mediu şi educaţie şi tineret. Scopul Programului de
regrantare urmează a fi atins prin realizarea obiectivelor
specifice: încurajarea şi susţinerea iniţiativelor locale pentru
dezvoltare; ridicarea nivelului calităţii vieţii locuitorilor
oraşului Soroca; promovarea şi menţinerea imaginii de încredere
a FCS; oferirea de granturi pentru implementarea proiectelor cu
impact comunitar. Selectarea proiectelor a fost efectuată în
două etape. La Concursul de Granturi, prima etapă, au fost
aplicate şapte proiecte, dar spre finanţare au fost propuse şase
proiecte.
Am
fi curioşi să ştim ce probleme vor fi soluţionate în cadrul
acestor proiecte…
Fondurile oferite ne vor da posibilitate să soluţionăm şase
probleme comunitare. Oraşul v-a beneficia de o plajă amenajată,
un mini-teren de fotbal pregătit pentru acoperirea cu iarbă
artificială în parteneriat cu Primăria şi Federaţia
Moldovenească de Fotbal, un teren sportiv amenajat la Şcoala
Profesională Soroca, un punct de colectare a gunoiului amenajat
în cartierul Planul Nou din oraş, un chei salubrizat şi
amenajat, va fi organizată odihna activă pentru 45 de copii cu
cerinţe educative speciale.
Sunt convins că mulţi cititori au sărit în sus de bucurie or,
cine nu visează la o plajă amenajată sau la un teren de sport
mai acătării? Când, însă, vom vedea visul cu ochii?
- N-a mai rămas atâta de mult. La a doua etapă proiecte aplicate
au fost examinate de către Comisia de Experţi, formată din 5
membri competenţi, din afara organizaţiei şi aprobate prin
decizia Consiliului de Administraţie al Fundaţiei Comunitare
Soroca, care activează în baza Regulamentului Comisiei de
experţi. Decizia finală despre. Proiectele care au câştigat a
fost luată în termen de aproximativ 2 săptămîni de la
data-limită de prezentare a proiectelor. Apropo,Comisia de
Experţi a Fundaţiei Comunitare Soroca a fost constituită prin
decizia Consiliului de Administraţie prin vot deschis cu o
majoritate simplă fixată în procesul verbal Nr 3 din iunie 2008
şi se compune dintr-un număr impar de 5 persoane. Este esenţial
să nu se admită conflictul de interese. Înainte de a demara
activitatea, membrii comisiei de experţi au semnat scrisoarea de
imparţialitate Fiecare membru al comisiei completează şi
semnează formularul de evaluare pentru fiecare proiect.
Formularul de evaluare serveşte drept temei pentru luarea
deciziei de finanţare.
Decizia finală privind finanţarea proiectelor îi aparţine în
exclusivitate Comisiei de Experţi, confirmată prin semnătură în
procesul verbal al şedinţei. Comisia nu examinează contestaţiile
şi nu se oferă alte comentarii. Câştigătorii concursului de
granturi au semnat un Contract cu Fundaţia Comunitară în care
sunt stipulate condiţiile generale de implementare,
obligaţiunile părţilor contractante, suma grantului, termenul de
implementare etc. Conducătorul organizaţiei/grupului de
iniţiativă va fi responsabil de implementarea proiectului, de
relaţiile cu Fundaţia Comunitară şi de raportarea financiară şi
narativă… Alocarea primei tranşe a Grantului din partea FC S a
fost făcută la 16 iulie, iar cea de-a doua tranşă va fi alocată
după prezentarea raportului pentru prima tranşă, dar nu mai
târziu de 12 august 2008. Deci, n-a mai rămas atât de mult.
Vă mulţămesc pentru veştile bune şi, din partea tuturor
cititorilor nu-mi rămâne decât să vă doresc succes.
Aşa să ne ajute Dumnezeu.
Victor COBĂSNEANU |
|
Istorie incredibila....
Revin la povestea unei tinere
devenită victimă a traficului de fiinţe umane despre care am
scris tangenţial acum doi ani într-un articol în care aduceam în
atenţie şi alte cazuri şi necazuri. Reîntâlnind-o zilele
trecute, aveam să aflu cum au derulat lucrurile de atunci şi am
decis să vă prezint povestea ei cu mai multe detalii.
PROLOG. De un an şi mai
bine, în fiecare duminică, Valeria se plimbă pe una din străzile
oraşului Waimar, Germania. Poartă şi iarnă, şi vară îmbrăcăminte
şi încălţăminte sport spre a nu se evidenţia printre alţi
trecători. Pe chip are înscrisă aceeaşi expresie amabilă şi
sigură pe sine, ce o caracterizează încă din adolescenţă. În
ochi, însă, i se citeşte tristeţea. De-a lungul acestei perioade
de când a revenit în oraşul marilor Goethe şi Schiller, doar de
câteva ori i-a fost dat să vadă ieşind pe poarta unei
binecunoscute de ea case din piatră o fetiţă drăgălaşă ce-i
seamănă leit. Este Angelica şi e însoţită de fiecare dată de o
bonă pe care Valeria nu o cunoaşte. Cu inima bătând de emoţie le
urmăreşte de la distanţă pe tot parcursul plimbării, dar
niciodată nu îndrăzneşte să se apropie.
UN DRUM CU SPINI ŞI MĂRĂCINI.
Valeria, dezmierdată la şcoală Valerica, căci acasă nu avea cine
s-o dezmierde, provine dintr-o familie săracă. Are o soră mai
mare şi trei fraţi mai mici. În pofida faptului că părinţii
mereu aghesmuiţi de alcool nu au dat importanţă educaţiei
copiilor, Dumnezeu a avut grijă şi de ea şi de sora ei,
împodobindu-le cu cele mai frumoase calităţi. Iar Valeriei i-a
mai dat pe deasupra şi o frumuseţe fermecătoare – păr blond
strălucitor, ochi mari albaştri, o piele fină a feţii bătând în
trandafiriu. La vremea plecării de-acasă, când încă nu avea 17
ani împliniţi, era înaltă, zveltă, cu pieptul împlinit. O
chemase în Grecia sora care lucra de doi ani acolo. Lungi şi
întortocheate i-au fost căutările până când a găsit aşa-zisa
firmă angajatoare. Şi atunci când a găsit-o se bucurase nespus,
că doar cu 500$ şi nu cu 1500- 2000, cum cereau alte firme, poţi
să ajungi în Grecia. Însă drumul către Ţara Făgăduinţei a fost
cu mari cumpene. Şi călare, şi pe jos, cum se spune. A străbătut
pe jos foarte mulţi kilometri împreună cu încă şase fete din
diferite zone ale republicii şi cu o călăuză din doi tineri prin
tufărişuri de nepătruns, prin bălării şi mărăcini, îndurând
foame şi sete. Aproape istovită în a doua săptămână de chin,
când de-abia se mai ţinea pe picioare, se împiedică de nişte
vreascuri şi căzu într-o groapă de vreo doi metri. „Gata!, şi-a
zis. Aici mi-o fi rânduit Dumnezeu sfârşitul.” A închis ochii şi
zicea în gând Tatăl Nostru, căci voce aproape că nici nu mai
avea, când călăuza se întorsese şi cu ajutorul unei crengi
groase a ajutat-o să iasă. Până la intersecţia de drum unde erau
aşteptaţi nu mai rămăsese mult, dar Valeriei i-a părut cea mai
grea şi mai lungă această porţiune de drum. Ajunsese în faptul
serii la marginea unei pădurici, şi-au scos hainele murdare de
pe ele, au îmbrăcat altele şi au urcat într-un microbuz ce le
aştepta. Destinaţia - un hotel din Saloniki. Acolo au stat patru
zile până şi-au revenit niţel, după care deja cu o altă călăuză
au plecat mai departe. Li s-a spus că merg într-un orăşel de la
periferie, unde vor fi angajate la lucru. Bucuroase, fetele,
neştiind ce le aşteaptă, au urcat mai întâi într-un tren, apoi
într-un autocar şi s-au trezit până la urmă în Turcia. Aici le
aştepta o dezolantă şi tristă viaţă – cea de bordel. Au fost
vândute la licitaţie. Şi din acel punct drumurile lor s-au
despărţit. Valeria, împotrivindu-se mereu să însuşească această
materie ruşinoasă pentru ea, a tot fost vândută de la un bordel
la altul, până când s-a lăsat dusă de acest val.
ULTIMUL BORDEL. Ultimul
bordel în care a fost vândută Valeria se afla în spatele unui
restaurant luxos. Pe un coridor lung stăteau înşirate 24 de uşi
numerotate cu cifre arabe. În trecere pe la fiecare uşă puteai
să auzi fie o muzică melancolică, lirică, fie nişte cântece
ocazionale, fie gemete erotice. Cunoscând deja gramatica vieţii
de bordel, aici Valeria nu mai satisfăcea poftele sexuale ale
bărbaţilor nesimţiţi şi scârboşi cu pielea de toate culorile.
Aici trupul ei era vândut unor bărbaţi binevoitori şi tacticoşi.
Iar proprietarul chiar o trata cu afecţiune. Aici l-a cunoscut
pe Karl de 40 de ani - un model de bărbat înalt şi frumos la
care visează multe femei. Părul blond şi ondulat îi umbrea
fruntea înaltă de sub care priveau doi ochi limpezi de un
albastru şters. Era un cetăţean german. Şi deşi despre nemţi se
vorbeşte că-s foarte reci, iată că acesta arăta o duioşie
neobişnuită faţă de Valeria. Timp de două săptămâni a tot
ţinut-o într-o beţie a sentimentelor pe care Valeria le-a luat
drept fericite clipe de dragoste. Iar atunci când i-a zis să se
pregătească de drum, că el o scoate din acel bordel, nu-i venea
să creadă. Privi mai atent în adâncimea cugetării ochilor lui şi
înţelese că nu o minte. Şi totuşi ceva nelămurit şi subtil o
urmărea.
ÎN FRUMOASA CASĂ CU LIVADĂ DIN
ORAŞUL WAIMAR. Drumul din Turcia până în Germania l-au
parcurs cu maşina. Uitasem să vă spun că limba în care comunicau
era rusa, pe care Karl o cunoştea foarte bine încă din şcoală.
Pe drum dânsul i-a declarat că s-a îndrăgostit de ea la prima
vedere, că vrea s-o ia de nevastă, fiind sigur că-i va naşte
copii frumoşi şi că în casa lui ea nu va duce lipsă de nimic. Şi
într-adevăr, în casa spaţioasă cu foarte multe odăi, zidită în
piatră, Valeriei nu i-a lipsit nimic. Cuprinsă de o bucurie
copilărească, ea păşi pragul acestui castel într-o zi de marţi.
Aşa măreţie şi splendoare nu mai văzuse niciodată. O impresionă
mai întâi sala imensă, care despărţea casa în două, apoi
biblioteca plină cu cărţi vechi, salonul, sufrageria, odaia
pentru rufe, cămara, bucătăria, mulţimea de odăi de la etajul
doi, unde se afla şi apartamentul ei mobilat frumos, în care
timp de doi ani a fost nespus de fericită. Karl chiar dacă
lipsea cu săptămânile, motivând că are multe probleme de
serviciu, continua să fie la fel de drăguţ. Iar femeia de casă
avea grijă s-o scoată pe Valeria la plimbare, să-i arate oraşul,
s-o poarte prin magazine şi muzee. Nopţile de dragoste
deveniseră şi mai fierbinţi. Iar ea, ciudat emoţionată şi
înduioşată, se întreba mereu: „Oare chiar acest bărbat frumos şi
bogat să-mi fie sufletul-pereche, să fie fiinţa ceea creată de
Dumnezeu anume pentru mine?” Adormea fericită cu aceste
întrebări spuse în gând. După o lună de şedere şi de adaptare în
această casă, care avea şi o livadă frumoasă cu diferiţi pomi
fructiferi şi o mulţime de straturi cu flori, Karl o întrebă
dacă îi place să călătorească şi dacă da, ce ţară ar dori să
vadă. Aici Valeria îşi aminti că prima ei dragoste din şcoală îi
spusese că, atunci când va veni timpul să-i ceară mâna, o va
face neapărat în Elveţia. Fără a sta pe gânduri, a zis Elveţia.
Zis şi făcut. A doua zi au plecat pentru două săptămâni în
această ţară. Impresiile au fost de neuitat. I-au plăcut în
deosebi eroinei noastre căsuţele de lemn şi lacurile. Şi aşa zi
după zi ea simţea cum ard tot mai tare în pieptul ei flăcările
nebune ale iubirii pentru omul drag. Prezenţa lui o tulbura.
Zilele şi nopţile se gândea numai la el. Cu toată dăruirea îi
oferea poezia tainică a sufletului ei. N-o să uite niciodată
serile cu lună plină din grădina castelului, fânul mirositor
adunat sub un platan în fundul grădinii. Exact ca la Eminescu:
Cine pe o astfel de noapte bogată nu ar da viaţa lui toată?!
VALERIA RĂMÂNE ÎNSĂRCINATĂ.
O fericire tainică plutea deasupra Valeriei. Pierdută în visuri,
biată de dragoste şi de un necunten dor de omul iubit, după
câteva luni Valeria rămâne însărcinată. Karl lipsise mai bine de
două săptămâni. Când reveni şi află vestea bună, o ridică în
braţe, apoi o aşeză pe canapea şi o sărută din tălpi până în
creştet. În seara aceea au mers să serbeze evenimentul în cel
mai luxos restaurant din oraş. A avut parte de o frumoasă
sărbătoare cu melodii-surpriză, cu un tort adus cu focuri pe o
tavă de şase valeţi şi la final cu un inel cu diamant îmbrăcat
pe deget de către Karl. Peste două zile după această seară
minunată au mers la mare. Valeria pentru prima dată s-a scăldat
în mare. Crescută pe malul Nistrului, ştia să înoate bine. Şi
atunci când văzu imensitatea albastră sclipind la soare, se
aruncă în apă stăpânită de o bucurie delirantă. Nu-i venea să
creadă că după cinci ani de bordel, în sfârşit, se poate bucura
din plin de libertate. Se simţea atât de bine în apa limpede şi
albastră a mării care o legăna pe valuri, precum Nistrul în
copilărie. Nemaipomenită sărbătoare fu şi ziua când s-a născut
fetiţa. I-au dat numele Angelica. Tânără, tandră, cu copilul în
braţe, Valeria părea şi mai frumoasă. Cuprinsă de duioşie, ori
de câte ori punea micuţa la piept, exclama: „Doamne! Dumnezeule!
Îţi mulţumesc pentru acest dar minunat, îţi mulţumesc că mi-ai
îngăduit să trăiesc şi eu sentimentul dragostei de mamă!”
PRĂBUŞIREA. Se zice că tot
ce-i frumos durează scurt. De scurtă durată fu şi fericirea
Valeriei. Tocmai atunci când i se părea lumea mai dragă, în ziua
când Angelica împlini două luni, aşa-zisa mamă-soacră o invită
la ea în birou. Mai întâi îi mulţumi pentru bunătate, pentru
ascultare şi cumsecădenie. Apoi începu: „Vreau să-ţi aduc la
cunoştinţă că în sofisticata, libera şi democratica societate
germană şi o fiică poate să perpetueze tradiţia familiei. Deşi
am fi dorit foarte mult să ne aduci pe lume un băieţel, acum
suntem mândri şi de această drăgălaşă fetiţă de la care va
trebui să-ţi iei rămas bun.” Valeria o privi întrebătoare şi
nedumerită, neînţelegând nimic. Iar frau continuă într-o
rusească stâlcită, deşi Valeria deja înţelegea şi vorbea limba
germană: „Cred că ai înţeles, noi suntem o familie bogată.
Provenim din vechile familii germane, care şi-au păstrat bogăţia
în timpul mai multor guvernări. În afară de această casă în care
ne aflăm, noi mai avem câteva, mai avem pământuri, obiecte de
artă preţioase. Karl e unicul nostru fecior, unicul moştenitor
al acestor averi. Ceea ce n-ai ştiut până astăzi e faptul că
feciorul meu e căsătorit. Are o soţie la care ţine foarte mult
şi cu care convieţuieşte de 12 ani. E deşteaptă, frumoasă, chiar
are ceva comun cu tine. Se înţeleg foarte bine. Unica amărăciune
e că nu poate să-i nască copii. Trebuie să-ţi mai spun că Karl a
aflat despre tine de la proprietarul bordelului. Este partenerul
lui într-o afacere ce ţine de domeniul industriei. Să nu te mire
acest fapt, proprietarul bordelului în care v-aţi cunoscut cu
Karl mai este şi proprietarul unor suprafeţe mari de bumbac şi
citrice... Atunci când cineva ne-a îndemnat să găsim o
mamă-surogat spre a naşte un moştenitor pentru toată averea ce-o
deţinem, Karl a apelat la partenerul lui de afaceri. În aşa fel
ai ajuns în casa noastră. O să te întrebi de ce s-a purtat atât
de frumos cu tine? Din milă şi din dorinţa de a-i naşte un copil
sănătos. Acum cred că ai înţeles de ce Karl lipsea atât de des
de acasă. Motivul nu erau problemele de serviciu, ci nevastă-sa
care îl aştepta. După plecarea ta ea va veni aici să te
înlocuiască ca mamă a fetiţei. Înţeleg că o să primeşti foarte
dureros acest adevăr, dar mulţumeşte lui Dumnezeu că feciorul
meu te-a scos de la bordel. De azi eşti liberă şi poţi pleca în
ţara ta.” Năucită, Valeria a rămas fără cuvinte la auzul acestor
vorbe. Cuprinsă de tulburare, îşi pierdu cunoştinţa. Iar după ce
şi-a revenit începu să plângă în hohote. Apoi şi-a strâns
odoraşul în braţe şi nu l-a mai lăsat până a doua zi dimineaţa.
Toată noaptea o băteau fel de fel de gânduri. La un moment dat
îi veni în minte gândul să fugă cu tot cu fetiţă. Dar când îşi
aminti prin câte a trecut când se pornise în Grecia, alungă
acest gând. În zori, resemnată, şi-a zis: „Facă-se voia Ta,
Doamne!” şi s-a apucat să-şi facă bagajele. La poartă o aştepta
Karl cu maşina. Înghiţindu-şi lacrimile, Valeria s-a apropiat de
pătucul fetiţei care dormea dulce şi i-a pus lângă mânuţă inelul
cu diamant. Ştiind de acasă că nu se poate să săruţi un copil
când doarme, i-a şoptit printre lacrimi: „Dumnezeu să te aibă în
pază, micuţa mea, şi să-ţi poarte noroc în toate!” Fără a privi
în urmă, a ieşit din casa care i-a oferit adevărate clipe de
fericire. În drum spre aeroport, Karl foarte delicat şi-a cerut
scuze, mulţumindu-i, la rându-i, pentru bunătate. I-a dat toate
actele în regulă şi o sumă destul de frumuşică, rugând-o să-l
uite şi pe el şi pe fetiţă pentru totdeauna.
ACASĂ. Revenită în Moldova,
Valeria le-a cumpărat frăţiorilor tot de ce au avut nevoie. A
făcut reparaţie în casa părinţilor, i-a dus la Bălţi şi i-a
tratat de alcoolism. Iar ea şi-a cumpărat un apartament cu două
odăi în Bălţi, încercând să-şi refacă viaţa. Şi pentru că din
copilărie visa să se facă coafeză, a urmat nişte cursuri de trei
luni şi s-a angajat la o frizerie din oraş. Cu dibăcie şi
uşurinţă făcea foarte reuşit coafuri naturale şi simple pentru
fiecare zi, precum şi destul de stilate şi complicate pentru
ocazii de seară. Devenise preferata mai multor cliente. Cât era
la serviciu, se mai lua cu lucrul şi parcă uita de necaz, dar
cum ajungea seara acasă, inima i se frângea în bucăţi de dorul
copilului. După un an, plecă în oraşul unde-şi lăsase odoraşul.
Şi-a zis: „Măcar s-o privesc de la distanţă şi o să mă simt
altfel.”
ORAŞUL WAIMAR O ASCUNDE SUB
UMBRELA SA. Revenită în acest oraş, Dumnezeu a ajutat-o
să-şi găsească repede de lucru. S-a angajat ca dereticătoare la
un salon de frumuseţe. Şi iată deja de un an şi mai bine, în
fiecare duminică, îmbrăcată foarte modest ca să nu fie
recunoscută, rătăceşte pe strada cu casa din piatră, care îi
adusese o adiere de fericire şi atâtea visuri de iubire... Şi
ochii ei se umplu de bucurie atunci când îşi vede fetiţa ieşind
cu bona de mânuţă la plimbare. Uneori îi vine să se apropie, s-o
ia în braţe şi s-o strângă cu mare dor la piept. Dar ceva
nelămurit o opreşte şi aşteaptă nerăbdătoare următoarea
„întrevedere”, zicându-şi mereu că viaţa nu-i chiar atât de
bună, dar nici chiar atât de rea cum i se pare. În pofida
tuturor prăbuşirilor, Valeria mulţumeşte Domnului pentru ce-i
oferă şi crede că într-o zi, poate după 15-20 de ani, ea va sta
alături de Karl şi de scumpa ei Angelica. E gata să aştepte cu
răbdare chiar şi mai mult.
Nina Neculce
|
