|
...Omul nostru
întotdeauna a fost curios să ştie cu ce se ocupă foştii
demnitari de stat. Demnitarii, la rândul lor, niciodată nu s-au
grăbit să satisfacă curiozitatea publicului, lăsându-i acestuia
un vast teren pentru imaginaţie. O fi având dreptate şi unii, şi
alţii – muritorii de rând, fiindcă aşa le este firea, iar
ex-şefii, fiindcă aşa au fost învăţaţi (să nu spună chiar totul)
încă de pe când erau în posturi. Să zicem, cine ştie unde se
află astăzi şi ce ocupaţie are un fost prim-ministru Andrei
Sangheli? Puţini, ba chiar foarte puţini ar putea răspunde la
această întrebare. A fost omul, a muncit pentru ţară, s-a spetit
pentru binele poporului, şi-a pierdut nervii şi sănătatea, dar
pentru ce? Pentru ca să dispară în anonimat, să fie ignorat, să
fie lăsat în pace (pradă gurilor rele şi celor cu maţele
tărcate), de parcă nimeni n-ar mai avea nevoie de cunoştinţele
(la propriu şi la figurat) lui. Această dispariţie subită, însă,
n-a rămas fără consecinţe or, nu întâmplător bârfitorii de toate
soiurile şi-au dat frâu liber imaginaţiei – chipurile, fostul
premier deţine averi peste posibilităţile unui bugetar, fie el
şi de cel mai înalt rang, că „ţine crâşa nu mai ştiu cui” şi mai
multe matrapazlâcuri din astea. Personal sunt tentat să nu cred
acestor „presupuneri”, dar ce pot face dacă lipsesc
dezminţirile?... Bine măcar că nu toţi „foştii” sunt la fel de
închişi şi enigmatici, că nu toţi sunt indiferenţi la ceea ce
zic oamenii din jur. Ultimul din mohicanii trimişi în rezervă,
Vasile Tarlev, bunăoară, a mers pe altă cale. Acesta n-a pus la
încercare răbdarea şi imaginaţia publicului şi, după o odihnă de
doar 100 de zile (timp în care Guvernul Greceanâi a intrat în
pâine), a ieşit din nou la rampă. Şi nu oricum, dar în postură
de preşedinte al unei organizaţii cu nume sugestiv „Prietenii
Rusiei”. Vedeţi Dumneavoastră, exista ţara, existau prietenii,
dar nu era omul care să-i coaguleze şi să-i îndrepte pe calea
cea dreaptă. Încă bine că preşedintele Voronin l-a demisionat pe
Tarlev la vreme, dar dacă nu se întâmpla acest lucru, ce făceau
acum, în preajma alegerilor parlamentare, prietenii (să
înţelegem că acei care, din varii motive, nu vor adera la
această organizaţie vor putea fi etichetaţi drept neprieteni?)?
Altfel, poporul nostru este unul prietenos din
fire şi nu este exclus (ba chiar ar fi logic să se întâmple
tocmai aşa) ca astfel de organizaţii să apară ca ciupercile după
ploaie. Cât de frumos, să zicem, ar suna numele unor organizaţii
precum „Prietenii Mozambicului”, „Prietenii Zimbabweului”,
„Prietenii Zairului” sau „Prietenii Ciadului” (cu atât mai mult
că suntem vecini cu aceste ţări, în mai multe clasamente). Ar fi
foarte mişto! Şi probleme cu candidaţii la funcţia de preşedinte
nu cred că vor exista or, atâta lume aşteaptă să fie trimisă în
rezervă! |
